Relații de cuplu: înțelegerea dinamicii inconștiente

Relațiile de cuplu sunt, adesea, ca un ecran de proiecție pentru viața psihică interioară a fiecărui partener. Purtăm cu noi o istorie personală populată cu experiențe, frici, traume și dorințe nerostite, care pot influența felul în care interacționăm cu partenerul nostru. De exemplu, uneori, când ne place sau ne displace profund o persoană, nu conștientizăm ce stă la baza acestei trăiri afective. În alegerea partenerilor, căutam ceea ce ne este familiar, dar și ceva diferit, cu potențial de reparație și creștere. 

De aceea, în abordarea psihanalitică, este important să înțelegem și ceea ce se află dincolo de cuvintele și acțiunile din prezent. Căutăm să descoperim aceste dinamici, să explorăm zone la care rațiunea nu are acces, să ajungem în locul din care emoțiile și conflictele nerezolvate împing la acțiuni de care nu suntem conștienți. (retragere din discuții, respingere, reproșuri, atribuiri) 

Oare ce se întâmplă într-un cuplu atunci când conflictele, distanța emoțională sau fricile din trecutul nostru revin, sabotând echilibrul și încrederea în relație? Atunci când ne gândim la un cuplu, ne putem imagina ușor participanții, însă relația presupune și existența unui spațiu psihic unic, al lor, bazat inițial pe încredere, vulnerabilitate și siguranță. Uneori, acesta devine în timp un câmp de luptă pentru putere, pentru dreptate, pentru reașezarea limitelor, care poate au luat prea mult din autonomia sau identitatea unuia dintre parteneri... și multe altele. Fricile, dorințele, experiențele din trecut pătrund adesea în relația prezentă și o perturbă, creând conflicte ce par insurmontabile. 

Așadar, avem tendința de a proiecta asupra partenerului sentimente și tipare comportamentale învățate în relațiile din trecut, adesea din relația cu părinții. De exemplu, o persoană poate percepe partenerul ca fiind distant sau critic, chiar dacă acesta nu are astfel de intenții și manifestări. Proiecțiile pot fi atât de puternice încât să distorsioneze serios maniera în care relația este resimțită. Când ajungem să înțelegem aceste lucruri, avem șansa de a ne elibera de vechile conflicte, frici, așteptări și de a constitui o legătură profundă, o comunicare bună, intimitate autentică și echilibru. 

În cadrul psihoterapiei de cuplu, căutăm să identificăm aceste mecanisme și să le înlocuim cu o percepție realistă a partenerului și a relației în sine. Învățăm să comunicăm autentic, să fim vulnerabili, să abordăm conflictele cu empatie. Fiecare caută o legătură emoțională cu partenerul, dar și să-și păstreze propria identitate, așadar găsirea echilibrului între autonomie și apropiere (sau intimitate emoțională) este un element important. Respectul și limitele sunt esențiale pentru o relație bună, iar intimitatea emoțională este un proces continuu de construire a încrederii și legăturii emoționale, nu întotdeauna lin. O bună cunoaștere de sine facilitează asumarea responsabilității pentru propria contribuție la mersul relației și la depășirea situațiilor conflictuale.

Este un proces care necesită timp, dar poate aduce schimbări esențiale asupra felului în care percepem și trăim relațiile noastre. Navigând cu respect și compasiune prin momentele dificile, învățând să exprimăm ce simțim, fără teama de a fi judecați, putem transforma un blocaj într-o oportunitate de creștere a intimității și echilibrului în relație.