Cu toții știm ce e adolescența, pentru că am trecut prin această etapă. Sau – chiar știm? Suntem conștienți de schimbările majore care se petrec în această perioadă a vieții?
Adolescența reprezintă o adevărată provocare atât pentru copil, cât și pentru părinți. În această etapă de tranziție, adolescenții se confruntă cu o furtună de trăiri rezultate din transformările fizice rapide, din formarea personalității și conturarea sexualității. Vorbim de trăiri care stau sub semnul confuziei, al neclarității și chiar al unor temeri. Copiii, acum adolescenți, se văd puși în fața unei noi perspective asupra propriei persoane și asupra lumii, în care rolul lor capătă contur și în care se manifestă nevoia de individualizare, de autonomie.
Deseori, nevoia de individualitate se traduce prin comportamente rebele sau sfidătoare. De asemenea, apare un amalgam afectiv care face ca adolescentul să fie nesigur, vulnerabil și retras sau dimpotrivă, să-și manifeste interesul pentru obiceiuri noi (uneori nocive: alcool, țigări sau droguri). Pe cât de pregnantă și dificilă este desprinderea de părinți, pe atât de puternică devine nevoia de a socializa, de a se integra în cercuri noi și de a se afirma.
Este important să înțelegem că aceste manifestări sunt absolut firești și au un rol decisiv în dezvoltarea ulterioară. De aceea rolul părintelui rămâne deosebit de important. Suportul, grija, înțelegerea, confirmarea calităților, atenția și dialogul sunt câteva ingrediente esențiale prin care le asigurăm adolescenților o dezvoltare armonioasă.